Noi orizonturi în alimentație 1: 7 zile de atac...

Modul de reorganizare al alimentației, inventat și propovăduit de “monsieur Dukan” este împărțit în 4 faze, faza de atac, faza de croazieră, faza de consolidare și faza de stabilizare. Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest stil alimentar este că atâta timp cât este respectat asigură pierderea în greutate, mai mult decât atât, respectarea cu strictețe a fazelor de mai sus asigură menținerea greutății pentru tot restul vieții.

Bun acum, am folosit foarte pe scurt informațiile de mai sus pentru o introducere în subiect. Informații detaliate pe subiectul abordării stilului alimentar Dukan le găsiți în trei modalități:

1.     www.google.ro sau com cu o simplă căutare “Dukan”

2.     www.dukandiet.co.uk – site-ul oficial

3.     www.dietadukan.ro – o transpunere în limba maternă a stilului Dukan

Folosiți informațiile sunt absolut interesante de citit, dar cu mult mai mult interesante de aplicat pe propria piele sau maț, pe românește :P. Eu am început aventura Dukan pe final de aprilie anul curent, un moment ideal să faci concesii la mâncare, din simplul motiv că era săptămâna mare a Paștelui. Mi-am spus că astfel îmi voi testa determinarea, care s-a dovedit a fi destul de mare.

Având în vedere consumul indicat de proteine, în prima fază mai ales, mi-am spus că sigur vor fi ouă, la fel și carne. Ce interesant, ambele momente determinante în lunga incursiune de readaptare a stilului meu de viață, au fost în jurul sărbătorilor. Nu știu dacă derivă din faptul că suntem mai buni de sărbători, sau pentru că ne simțim foarte vinovați pentru câte excese am făcut sau urmează să facem.

În momentul în care am început aveam “frumoasa” greutate de 134,7 kg. Acesta era rezultatul la care ajunsesm în urma câtorva sute de kilometri făcuți deja pe jos timp de mai bine de 4 luni. Punctul de start pe cântar, la momentul în care am început să merg pe jos indica 138,8 kg. Deci, fără nici un fel de modificare în comportamentul alimentar, dar cu modificări semnficative în ceea ce privește activitatea fizică reușisem să reduc aproximativ 4 kilogram. Partea frumoasă a poveștii de-abia acum începe.

Mi-am propus să țin prima etapă, cea de Atac, atac asupra kilogramelor în plus și a disconfortului creeat de aceastea, timp de 10 zile. Este indicat ca această fază să dureze, în funcție de numărul de kg ce se doresc a fi date dispărute, maxim 7-10 zile. Aveam voie să consum în principal cărnuri slabe, ouă, lactate degresate la extrem, 0 %, 0,1%, 0,5% maxim, ierburi și condimente, mai puțin sare și muștar datorită favorizării retenției de apă, tărâțe de ovăz exclusiv (nu grâu, secară sau alte cereale) pentru sănătatea și bunăstarea colonului și minim 1,5 l de apă pe zi. Zahăr, zaharuri, fructoză, lactoză, carbohidrați NU, grăsimi animale, vegetale, uleiuri, lipide în general tot NU. Fiind o persoană căreia îi place carnea am disconsiderat dificultatea acestei perioade, inițial, după 2 zile am reconsiderat-o. Este dificil, dar rezultatele indicate de cântar în această perioade conduc la concluzia că efortul merită pe deplin.

Practic mesele zilnice, se împărțeau pe scurt cam așa, dimineața iaurt cu 1,5 linguri de tărâțe de ovăz (aceasta era cantitatea recomandată), un ou sau două fierte și cam atât, evident ouăle consumate cu gălbenuș cu tot, doar din când în când pentru a evita atingerea unor cote record, a nivelului colesterolului, deci mai mult albuș, care este relativ inofensiv pentru organism, la prânz carne de pui/curcan/vită, la grătar (fără ulei), fiert sau la cuptor, iar seara pește gătit în mod similar.

Seara mâncam mai mult din inerție sau obișnuință, întrucât senzație de sațietate sau de suprasaturație era constantă. Se spune că se datorează modului lent în care organismul metabolizează proteinele. În această etapă este posibil să se instaleze o stare de consitpație și o profundă stare de oboseală. Medicul francez indică în această etapă un timp minim de plimbare pe jos de 20 de min zilnic. Până și Dukan recomanda mersul pe jos :P.

În această perioadă drumurile, spre serviciu, îmi păreau din ce în ce mai dificil de abordat, de făcut și de finalizat. Mă gândeam în fiecare zi la etapa următoare care presupunea o categorie alimentară, pe care nu crezusem că voi ajunge să o venerez vreodata, dar atunci era doar o “fata morgana”. Era o etapă dificlă, nu mai știam exact dacă mai eram în atac sau băteam în retragere, însă un lucru era cert, deși diminețile erau dificile, aveau un mic “podium” pentru mine în fiecare zi, cu o singură treaptă și cu un buton de pornire:

Da, era cântarul și eram contrariat de precizia cu care indica scăderea zilnică, era ceva minunat, îmi dădea putere, putere să continui. Rezultatele arătau foarte bine, erau motivante, m-au ajutat să continui această etapă cu succes și în zilele de sărbătoare.

Imediat după slujba de înviere, am poposit în familie, la o masă copioasă, dar de data asta nu și pentru mine, știam că va fi o presiune mare, dar pe sistemul “ceea ce nu te omoară, te face mai puternic”, știam că dacă voi rezista, voi reveni în poziția de atac. Toți mâncau, cu poftă, cred eu, mie sigur îmi era, tot felul de bunătăți, amintindu-mi cât de greu era, nici nu voi face o descriere a felurilor servite, eu știu că am servit câteva grătare din piept de pui, bine condimentate și ou fiert și roșu pe deasupra, mă săturasem fizic... psihic încă mai sufeream.

Am rezistat presiunii acestei faze a noului stil alimentar, 7 zile dintr-un maxim de 10, deci comportamentul meu a fost de nota 7 pe o scară de la 1 la 10, ceea ce era decent. Ce era spectaculos în schimb, era numărul kilogramelor învinse în această etapă. Erau 6,7 kg, aveam o rată bună, aproape 1kg pe zi, deși eram conștient că majoritatea provin din eliminarea apei din organism, știam că și tesutul adipos, era de fapt compus din apă. Organismul apela la rezervele existente, iar eu cu singuranță reușisem 7 zile de ATAC.