Între pofte și foame, între emoțional și rațional

Discutam la un moment dat cu cineva, cu pregătire în psihologie și cu experiență în domeniul nutriției, referitor la senzația de foame și cea de poftă.

De fapt, există o programare genetică la nivelul creierului uman, care îl determină să prefere alimentele bogate în calorii. Această programare genetică lăsată să guverneze comportamentul alimentar se aplica foarte bine în perioada când rasa umana era preocupată cu vânatul și culesul de fructe.

Practic atunci oamenii consumau alimente bogate în calorii de fiecare dată când se ivea ocazia întrucât le asigura supraviețuirea în perioadele cu acces limitat la surse de hrană. Studiile arată că nutrienții ce compuneau alimentația erau în acea perioadă în proporție de 60% proteine și lipide de proveniență animală și 40% carbohidrați de proveniență vegetală. Bineînțeles stilul alimentar era coroborat cu un nivel ridicat de activitate fizică, tocmai pentru procurarea hranei.

În ziua de azi, a rămas doar programarea genetică. Apar două mari probleme generate de lipsa unui control rațional asupra acestui instinct, acestei programări genetice a creierului.

Prima se datoritează vitezei în care trăim, de puține ori avem ocazia să ne oprim într-o pauza de masă de maxim 1 oră să servim, o pulpă de mamut, sau chiar ceva mai contemporan, căprioară, mistreț, alt tip de animal proaspăt vînat și eventual pus la proțap, e valabil și pentru fructele de pădure sau alte poame proaspăt culese. Există tentația de a înfuleca rapid un gyros la corn sau farfurie, shaorma, pizza, plăcinte sau alte “minunății” culinare ale zilei de azi cum ar fi produsele marilor rețele fast-food. Practic suntem tentați să mâncăm rapid, hiperprocesat și bogat în calorii, pentru a putea să ne continuăm munca noastră “foarte solicitantă” fizic de birou, sau din spatele volanului etc. Este de fapt, a doua problemă un stil de viață “în linie” :P, caracterizat prin sedentarism și locuri de muncă ce încurajează sedentarismul. Lipsa constantă a timpului, generează stres, stresul generează în multe cazuri putere de concentrare scăzută , mai ales când vine vorba de alimentație și activitate fizică, mai ales când vine vorba de atenție asupra propriei persoane.

Din fericire creierul poate fi reeducat, nu neapărat în sensul de a elimina nevoia de a consuma alimente bogate în calorii, ci de a inhiba această nevoie, mâncând la momentul potrivit.

Consider cel mai important pas în reeducarea creierului și în modificarea comportamentului alimentar, echilibrarea în mod constant a nivelului glicemiei. Scăderea nivelului glicemiei determină aparația senzației de foame și implicit senzația că ai mânca orice. În acele momente sunt indicate gustări sub formă de legume sau fructe sau chiar oleaginoase (semințe, nuci, migdale).

Aici apare o oarecare contradicție cu principiile Dukan, cel puțin în primele două etape, dar sunt alimente care ne pot scăpa de poftele care se nasc din scăderea nivelului glicemiei.

Pentru a preîntâmpina sau rări apariția poftelor sau a “craving-urilor” este indicat conform multor specialiști, un număr mare de mese pe parcursul unei zile, iar la fiecare masă consumate cantități mici de alimente sănătoase.