Cotidianul și viteza în care trăiesc, mă fac să cred că
lumea, în general, este impersonală, fiecare individ pare înstrăinat de propria
persoană, probabil societatea tinde să ne tranforme pe toți în entități care
funcționează cu baterii sau ulei și benzină. De multe ori consider că prin
simplul fapt că am cumpărat ceva pentru mine, îmi acord atenție, absurd. Aceste
aspecte mă duc cu gândul la reclama de la Tuborg
Totul e în linie !
Am senzația că mă grăbesc și că sunt în viteză spre nicăieri,
cel puțin asta era starea înainte să încept să merg pe jos, să îmi asum asta,
inclusiv timpul necesar pentru asta. Practic de atunci am schimbat regulile , modul de gândire, de
abordare al lucrurilor, calitatea somnului, a vieții în general, ca să nu mai
intru în detalii. Cred că se datorează endorfinelor. Și mă mai bucur foarte
mult că am „ieșit din linie” cu mașina cel puțin, nu mai “conduc în linie”, nici nu mai “parchez în linie”, doar “merg în linie” pentru că mă străduiesc
să merg drept :P Așa
consider eu că m-am desprins de lumea asta “consumeristă”, uau ce cuvânt mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu